Diabetul zaharat tip 2 este o problemă majoră de sănătate în zilele noastre. Ajunge doar să ne uităm la Studiul Naţional privind Prevalenţa Diabetului, Prediabetului, Supraponderii, Obezităţii, Dislipidemiei, Hiperuricemiei şi Bolilor Cronice de Rinichi (PREDATORR) publicat în 2014 ca să ne dăm seama ce proporții uriașe are această boală. Peste 11% din populația țării este afectată, aceasta însemnând aproape două milioane de persoane.
Ce este poate și mai alarmant e faptul că aproape trei milioane de persoane din populația țării suferă de prediabet.
Cu toții știm deja că schimbările în stilul nostru de viață și în alimentație au un potențial mare de a reduce riscul de diabet. Măsurile care trebuie luate sunt relativ simple, alimentația să fie controlată din punct de vedere energetic (caloric), creșterea consumului de alimente bogate în fibre, alimente cu conținut scăzut de grăsimi trans și saturate și nu în ultimul rând o activitate fizică regulată.
Însă o întrebare mai complexă este ce abordare sau ce tip de dietă este optimă pentru a ține glicemia sub control odată boala s-a instalat. De-a lungul anilor nenumărate studii clinice au fost efectuate în scopul găsiri răspunsului la această întrebare. Dietele studiate se încadrează de obicei în următoarele cateorii:
- Hipo-glucidică;
- Ovo-lacto vegetariană;
- Vegană;
- Cu conținut ridicat de fibre;
- Cu conținut ridicat de proteine;
- Mediteraniană;
- Bazată pe alimente cu index glicemic scăzut.
Interesant este faptul că toate abordările menționate dau rezultate pozitive. Pentru fiecare în parte există specialist care promit că abordarea lor este cea mai bună. Acest lucru împreună cu numărul aproape infinit a „specialiștilor” online poate fi extrem de derutant pentru un pacient. Pe bună dreptate pacientul se poate întreba până la urmă care este cea mai bună variantă pentru el?
Răspunsul meu este că toate și nici una. Permiteți-mi să vă explic. În primul rând pentru cineva care are o alimentație și un stil de viață haotic și dezorganizat orice cadru ce impune niște reguli stricte aduce beneficii. În al doilea rând chiar dacă aceste abordări nutriționale au denumiri diferite au foarte multe părți asemănătoare, unde se suprapun și prezintă elemente comune care pot fi extrapolate ușor. De exemplu: sunt controlate caloric, se bazează pe eliminarea grăsimilor saturate și trans, pe eliminarea alimentelor procesate și a glucidelor complexe.
Totuși dacă ne uităm la studiile efectuate pe populații mari de oameni este în avantaj dieta mediteraneană. Nu este de mirare, pentru că această dietă se bazează pe ulei de măsline, legume și fructe proaspete în cantități mari, cereale neprocesate și un consum ridicat de carne de pește în defavoarea altor cărnuri.
Desigur asta nu înseamnă că ar trebui să ne mutăm pe malul mării Mediterane pentru a ne putea controla glicemia. Nici măcar nu înseamnă că trebuie să adoptăm dieta mediteraneană.
Dispersiunea noastră biologică individuală este mare sub curba lui Gauss. Ceea ce funcționează foarte bine pentru mine nu este neapărat cea mai bună abordare pentru altă persoană. Soluția este să abandonăm ideea de „mărime universală” adică dacă e potrivit pentru mine trebuie să fie potrivit pentru toată lumea.
Ideal este să extrapolăm și să aplicăm ce știm că funcționează dar soluția să fie individualizată. Pentru aceasta o discuție cu un dietetician poate să fie foarte benefică.
