Zilnic primim semnale precum: Îmi este foame! Aş mânca în continuu! Am mâncat, dar tot îmi este foame! Nu mai pot mânca! dar oare ne-am întrebat de unde vin aceste semnale şi dacă le putem controla?
Sunt în organismul nostru mai mulţi hormoni care sunt responsabili de controlul apetitului, cei mai importanţi dintre ei fiind grelina şi antagonistul său leptina, aceştia fiind continuu în balanţă.
Grelina– este hormonul care stimulează apetitul, de aceea multe persoane poate îşi doresc să nu existe, mai ales în cazul celor supraponderali. Este secretat de stomac şi de celulele epsilon din pancreas. Concentraţia serică creşte înainte de mese şi scade după mese. Ajunge prin sânge la centrul foamei din hipotalamus şi acesta primeşte comanda că este nevoie de hrană. Dacă persoanele care sunt supraponderale îşi doresc să nu fi existat acest hormon, organismul le-a îndeplinit dorinţa şi chiar dacă sună ciudat, la aceste persoane se secretă mai puţină grelină decât la persoanele slabe.
Lepetina-este hormonul care reglează apetitul, cheltuilelile energetice şi metabolismul. Este secretat de adipocite şi reglează rezervele de ţesut adipos din organism. Acesta ajunge prin sânge la hipotalamus şi comandă oprirea mâncatului. La fel se întâmplă şi la persoanele supraponderale, dar diferenţa este că hipotalamusul nu mai este sensibil la acest hormon şi nu îi mai ascultă comenzile. Celula grasă plină cu adipocite secretă din ce în ce mai multă leptină, dar hipotalamusul devine tot mai indiferent de fiecare dată când simţi senzaţia de saţietate iar tu tot nu te opreşti din mâncat.
Şi dacă totul s-ar opri aici ar fi bine, dar o dată cu creşterea acestei rezistenţe, creşte şi rezistenţa la insulină şi iarăşi apare senzaţia de foame pe care nu o poţi stăpâni. Insulina introduce glucoza în ţesutul muscular şi în cel adipos, scăzând glicemia, senzaţia de foame dinou fiind prezentă şi totul se învârte într-un cerc vicios din care parcă nu mai ieşim dacă nu ne oprim la timp din mâncat. Cu cât ţesutul muscular devine mai rezistent la insulină cu atâta se încetineşte şi metabolismul. O dată cu toate acestea, efectele nu încetează să apară: scade masa musculară, creşte procentul de grăsime, apetitul este dat peste cap prin apariţia poftelor necontrolabile şi mâncatul fără limită.
Pentru a evita aceste efecte produse de neascultarea organismului, care cu greu se mai pot corecta, opreşte-te din mâncat atunci când te-ai săturat. Un alt sfat ar fi să ne adaptam programul în asa fel încât să avem mese regulate, atunci organismul nostru va fi mulţumit şi nu va mai transmite semnale disperate. Dacă tu nu îţi asculţi organismul, nici el nu o să te asculte pe tine!
